Anxietatea copilăriei: când grijile încep să stea în cale

Fiecare copil simte frică, nesiguranță sau îngrijorare la un moment dat. Să-ți fie frică de întuneric, să fii nervos înainte de o prezentare, să găsești oameni noi ciudați sau să-ți fie frică de a fi separat de părinții tăi face parte din dezvoltarea sănătoasă a copilului. Anxietatea, într-o anumită măsură, este o reacție naturală a organismului la situații percepute ca provocatoare.

Problema începe atunci când această îngrijorare devine prea frecventă, intensă sau începe să perturbe rutina zilnică. Când frica o împiedică să se joace, să învețe, să doarmă bine, să meargă la școală, să-și facă prieteni sau să participe la activități comune, este important să se uite mai atent.

A anxietatea copilăriei nu pare întotdeauna evident. Adesea, copilul nu are maturitatea să spună: "Sunt entuziasmat". Acest lucru se demonstrează prin plâns, iritație inexplicabilă, dureri fizice recurente, dificultăți de a adormi, refuzul școlii, nevoia constantă de confirmare sau teama excesivă de a greși.

Prin urmare, înțelegerea manifestărilor anxietății este esențială. Cu cât familia și școala își dau seama mai devreme că ceva se întâmplă, cu atât sunt mai mari șansele de a oferi primire, sprijin și intervenție adecvată.

Ce este anxietatea copilăriei?

Anxietatea copilăriei este un răspuns emoțional marcat de frică, îngrijorare sau tensiune atunci când se confruntă cu situații pe care copilul le interpretează ca fiind amenințătoare. Această amenințare poate fi reală sau imaginară. Pentru un adult, o anumită situație poate părea simplă, dar pentru un copil poate fi trăită într-un mod foarte intens.

Situațiile frecvente care pot provoca suferință includ:

• Prezentați o lucrare sau vorbiți în clasă.
• Dormi singur în camera ta.
• A fi departe de mamă sau tată (anxietate de separare).
• Faceți teste sau evaluări școlare.
• Participați la evenimente sociale sau petreceri cu mulți oameni.
• Schimbarea școlii sau a reședinței.

Copilul încă își dezvoltă resurse emoționale pentru a face față frustrărilor, schimbărilor și nesiguranțelor. Deoarece ea nu poate explica întotdeauna în cuvinte ceea ce simte, adulții trebuie să acorde atenție comportamentului, rutinei și reacțiilor fizice ale corpului.

Anxietatea nu este frivolitate, viclenie, dramă sau lipsă de curaj. Când un copil este anxios, corpul lui intră într-o stare de alertă reală, eliberând hormoni de stres ca și cum ar fi un pericol iminent.

Semne de avertizare: La ce să fii atent?

Simptomele pot varia foarte mult, afectând diferite zone ale vieții copilului:

Semnale emoționale și cognitive

• Preocuparea constantă și disproporționată față de situațiile simple de zi cu zi.
• Frica excesivă de a greși sau de a dezamăgi adulții.
• Căutare constantă pentru aprobare și securitate (cererea în mod repetat „Te întorci?” sau — O să fie totul în regulă?).
• Gânduri catastrofale frecvente (— Dacă nu mă place nimeni?).

Semnale comportamentale

• Refuzul sistematic de a merge la școală sau de a se despărți de figurile de atașament.
• Rezistența la a dormi singur în cameră sau la coșmaruri frecvente.
• Izolarea socială și evitarea activităților colective.
• Vrăji bruște de plâns și iritabilitate marcată.

Semne fizice (somatizare)

• Plângeri frecvente de dureri de stomac, dureri de cap sau greață înainte de evenimente (cum ar fi mersul la școală).
• Inimă cu viteză, transpirație rece pe mâini sau senzație de lipsă de aer.
• Tensiune musculară constantă sau plângeri de oboseală extremă fără efort fizic corespunzător.

În învățare și în context școlar

Anxietatea drenează energia cognitivă a copilului, afectând atenția și memoria de lucru. Ea poate studia și cunoaște tot conținutul acasă, dar suferă un „blank” în momentul testării. Alte comportamente includ ștergerea în mod repetat a scrisului de pe o foaie de hârtie, ruperea temelor atunci când se confruntă cu mici erori și înghețarea când li se cere să răspundă cu voce tare în clasă.

Cum poate ajuta familia?

Sprijinul la domiciliu ar trebui să se bazeze pe un echilibru între primire și încurajare:

1. Validați temerile copilului: În loc să spună "asta e o prostie" sau „nu trebuie să-ți fie frică”, preferă liniile primitoare: "Văd că ești îngrijorat din cauza asta și este în regulă să te simți speriat. Să ne gândim împreună cum să facem față acestei situații?".
2. Evitați supraprotecția: Prevenirea copilului să experimenteze orice disconfort sau rezolvarea tuturor problemelor pentru el îl împiedică să dezvolte reziliența. Idealul este sprijinirea treptată (de exemplu, dacă îi este frică să doarmă singură, începe prin a sta lângă pat până adoarme, apoi îndepărtează-te la ușă în nopțile următoare, până se obișnuiește).
3. Mențineți o rutină previzibilă: Mediile organizate aduc securitate. Anunțarea copilului despre angajamente și schimbări în prealabil calmează mintea anxioasă.
4. Respira si calmeaza-te: În momentele de criză, învață copilul să respire lent (inhalând pe nas și eliberând aerul încet prin gură, ca și cum ar fi suflat o lumânare).
5. Jocuri și divertisment: Poveștile pentru copii, desenele și spectacolele de păpuși sunt instrumente grozave pentru ca copiii să își proiecteze temerile și să învețe să le rezolve într-un mod ușor.

Cum poate contribui școala?

Școala ar trebui să fie un mediu de siguranță fizică și emoțională pentru elevii anxioși:

• Adaptări pedagogice: Faceți orele de examen mai flexibile, oferiți instrucțiuni clare în etape și evitați expunerea elevului la lecturi sau prezentări în public fără acordul și pregătirea lor prealabilă.
• Spatiu de ascultare: Dezvoltați un canal de comunicare deschis între profesori, coordonare și familia elevului.
• Medierea socială: Încurajarea includerii elevilor în grupuri mici de lucru, reducând presiunea socială a grupurilor mari.

Rolul psihopedagogiei

A psihopedagogie actioneaza direct atunci cand anxietatea incepe sa blocheze procesul de invatare si sa afecteze performantele academice ale copilului. Psihopedagogul clinic lucrează:

• Reabilitarea stimei de sine academice a copilului, arătând că greșelile fac parte din procesul de învățare.
• Studiați tehnicile de organizare care reduc anxietatea din ajunul testului.
• Dezvoltarea de strategii pentru a face față blocajelor și blocajelor cognitive în timpul sarcinilor școlare.